Thestoryofalady's Blog

I-NI-MA PRETUTINDENI.

thestoryofalady — Sun, 30 Oct 2011 19:25:58 +0000

Sunt in gradina casei mele, stau cu prietena mea Daniela la o cafea si povestim.
Asa cum facem in fiecare sfarsit de saptamana.
Nimic extraordinar.
Pur si simplu stam , povestim, barfim, ne dam cu parerea despre toti si toate, radem.
Intrun final i-am marturist ca eu NU POT.
Nu pot sa ma confrunt cu cine stie ce persoana care si-a pierdut mintea acum mult timp cu altcineva.
S-a uitat la mine si m-a intrebat “de ce?”
Simplu, omul e o fiinta prea complexa,din moment ce ii intra ceva in cap, nimeni nu il pune pe drumul corect.
Mi-a spus sa inteleg genul asta de persoane care si-au gasit dragostea si din x, y, z motive au pierdut -o si acum sufera intr-o camera sau in viata de zi cu zi.
M-am uitat mirata si i-am zis”CE STII TU?”
A privit incruntata si a dat din cap….Mereu aceasi figura cand e dispretuita de ceea ce cred eu cu tarie.
E ceva abstract chestia asta ca nu iti poti continua viata cu alta persoana.
Pur si simplu sunt convinsa ca daca persoana respectiva te iubea si tu o iubeai suficient de mult, nu se ajungea la situatia de a sta sa suferi.In dragoste si in razboi este permis orice.DIFERENTA consta ca in dragoste ii poti ierta totul partenerului…DA , IN DRAGOSTEA ADEVARATA.
Stiu ca acum , Daniela considera ridicola abordarea mea….
Ea e genul de persoana cu relatii lungi…Eu adepta relatiilor scurte si la obiect.
Da, imi este permis sa recunosc ca am iubit o singura data in cei 18 ani ai mei.
Si stiu ca o sa mai vina inca o dragoste dasta.
Recunosc:M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii.”
Pentru astfel de experiente dramatice..Mi=am pus pauza la capitolul dragoste” si mi-am permis ceva timp singura, sa ma simt libera si fara griji de femeie implicata intr-o relatie banala.
Daniela s-a ridicat de pe scaun si s-a dus in bucatarie.
Am ramas surprinsa…
A mai adus cate o prajitura.
S-a asezat picior peste picior
S-a uitat la mine.
A cautat in geanta ei si a scos un carnetel.
Mi-a spus ca fiecare are dreptul sa iubeasca si sa uite atunci cand simte nevoia.
Sa nu uit ca si eu la randul meu am suferit si poate altii m-au vrut atunci dar eu nu eram pregatita pentru ca iubeam persoana respectiva
Imi venea sa ii spun atunci”Hey , hey, dar nu e vorba despre mine , e faza ca….”
S-a uitat la mine si mi-a spus ca e dureros atunci cand persoana pe care o iubesti pleaca.Si ca trebuie sa acceptam dorinta fiecarui om de a uita sau de a pastra vie contactul cu persoana iubita.
Ca nu depinde de mine sa ma furisez in viata unui om , si sa ii interzic sa se mai gandeasca la aceea persoana doar ca ma simt eu aiurea, sau doar ca il vreau .
A deschis carnetelul si a inceput sa spuna atat”

” -joci?
-treflă sau caro?
…inimă pretutindeni?
-I- NI -MĂ PRETUTINDENI!”
L-a inchis, l-a bagat in geanta.
A luat o gura de cafea.
-Mai stii ce s-a intamplat cu ……?”

Ani de liceu.

thestoryofalady — Sun, 23 Oct 2011 16:42:46 +0000

Ani de liceu ce au trecut ca o pasare in zbor.
Cu vant, ploi, lacrimi, iubire, fericire, extaz, multumire de sine si fata de ceilalti.
Ani frumosi.Ani in care am invatat sa ne maturizam, sa privim lumea cu alti ochi, cu ochi de copii dar privire de adulti.
Am luptat impotriva celor care nu erau in conformitate cu asteptarile noastre, am luptat pentru noi, asa imi place sa cred.
Am dus razboiul timpului timp de 4 ani.Am avut parte de cei mai frumosi ani.
Cu gandul ca o sa ma maturizez, ca am stiut ca anii de liceu vor fi cei mai frumosi, si am spus-o inca din a 9-a….Dar parca excursia a creat o legatura, o legatura care uneori a lipsit cu desavarsire..
Bucata de lut, pe care cea de-a doua mama a incercat sa o modeleze, a ajuns o sculptura frumoasa ce reliefeaza inimi de oameni mari, chipuri de copii….
Le multumesc celor de la 12-SF, pentru anii minunati.
Si cum ar spune Vama ” sa dam drumul la timp, doar atunci cand ne vom desparti”.Daca as putea, as opri timpul la clipele astea frumoase.
Va spun ca va apreciez, nu pentru ce ati fost in a 9-a, ci pentru ce ati devenit in a 12-a.Oameni cu bun simt, responsabili, oameni mari, dar cu suflet de copii.
Ii multumesc doamnei diriginte, ca a avut rabdare cu noi, ca a incercat sa ne deschida larg ochii si sa privim lumea de afara.
Ca a incercat sa ne fie “mama” de adolescent, si ca a trecut prin chinuri cu noi.Ca a indurat cu curaj “razboiul” cu noi, si “nepasarea” si “ura” pe care uneori am avut-o pentru alte persoane.
Si fara a fi ironica, imi place sa cred ca la sfarsit de clasa, vom striga cu totii” SUNTEM O FAMILIE”.

Ce am pe mine e in plus..Am venit pe lume in pielea goala

thestoryofalady — Wed, 12 Oct 2011 18:38:02 +0000

Si cu sufletul meu? Cu trairile , cu gandurile, cu urletele si strigatele mele? Unde le-am gasit?, Unde o sa le las?.
Mereu am considerat ca am venit pe lume cu un scop bine definit.
Nu am crezut niciodata ca o sa am o scarba de poporul asta, de tot ceea ce inseamna, ca o sa privesc cu dispret tot ce imi apare in fata ochilor, ca o sa stramb din nas la ceva ce in trecut imi placea.
M-am otravit singura cu madlena vietii mele, crezand ca o pot gusta mereu, fara sa se strice.
Astazi a fost ultima indurare a acestei societatii .
Am respectat mereu omul care m-a respectat, am incercat sa ma adaptez la pasii celor din jurul meu, insa am uitat ca de fapt alergam.
Intotdeauna m-am considerat si ma consider un spirit liber, “oaia” neagra a oamenilor de langa mine.Nu am lasat capul jos, desi au fost situatii in care am gresit, dar am stiut ca o sa trec peste si fara sa las capul plecat.
Si pentru ce?
Mi-am dat seama ca daca pupi in fundulet pe cine trebuie, atunci cand trebuie, esti ridicat in slavi, si apreciat, de cele mai multe ori pentru ceea ce nu esti, daca nu faci asta, esti privit ca un”Rest” , ca o scursura a societatii, calcat in picioare, doar pt ca nu esti de acord cu acea persoana, pentru ca stii cand ai dreptate si cand iti impui punctul de vedere cu orice pret.
M-am saturat de atitudinea asta afisata pe chipul multor persoane cunoscute.
Nu visez la prieteni, pe cei mai multi dintre ei, nu ii mai vad pe langa mine.La fel si pentru ei, nu exist.
Traiesc cu speranta vietii mele, de a scapa din aceasta cusca, de a ma elibera de cei care ma ingradesc, care imi sugruma ultima speranta la”bine”, urmarindu-si fiecare instincul animalic cu care au fost inzestrati.
Nu pot privi la oamenii” de baza” a societatii care sunt doar sclavi , neputinciosi, criminali ai sperantei si sufletului unui adolescent, care in sinea lui se considera un “eroul” al vietii lui.
Imi este rusine pentru simplul fapt ca scriu pe blog. Imi este rusine de ceea ce am obtinut pana acum pe baza a ceea ce stiu. Imi este rusine cu mine.
Imi este rusine, ca dupa revolutia din 1989, mentalitatiile nu s-au schimbat, au ramas aceleasi chipuri triste, invatate sa priveasca ca un cal. Insa, cu pretentia de a spune” dar le ofer copiilor dreptul de a-si exprima parerea”, ” ii incurajez sa faca lucrul acesta”.NU. VA INSELATI. Distrugeti ceea ce copii din ziua de astazi, au mai frumos. Le incurajati prejudecatiile si frica de ei .

Octombrie

thestoryofalady — Sun, 09 Oct 2011 13:26:28 +0000

Mintea mea parca ar fi inconjurata de o panza neagra.
Ma uit pe fereastra si nu mai vad nimic.Vara s-a dus cu alaiul ei .Acum , oamenii se ascund de ploaia rece care cade fara oprire.Ma simt tulburata ca un val , ma simt inchisa in trupul meu efemer, si parca fiinta ce traieste inauntrul meu tipa cu disperare sa iasa.Sa iasa in lume, sa rada, sa se simta altfel.I-am oferit doar efemeritatea unei veri, ce se va pierde in sertare prafuite de amintiri.Nu am indraznit sa ii arat ca pot face altceva, desi am promis , speranta ca ma voi pregati de schimbare s-a pierdut si ea.I-am oferit doar desertaciunea , cu”nimicul” care mi-a macinat mintea . .As vrea sa cred ca o sa am ce sa ofer toamna asta.Ca toamna fiintei mele nu v-a lasa frunzele sa pice, lacrimile sa ude asfaltul obrajilor mei si ca nu ma voi duce pe un drum anevoios si plin de fantome ale existentei mele. Nu mai pot spera la o schimbare a ceea ce sunt.Pot spune ca sunt rodul mintii mele care uneori cauta si in mizeria produsa de ea, gandul pentru ceva nou si bun.Toamna nu ma va schimba, va trece fara sa ii pese de cine sunt, va merge agale pe strazile pusti si reci.
Acum e intuneric, si doare.

Greu ca nu e usor.

thestoryofalady — Thu, 11 Aug 2011 14:13:17 +0000

Nu stiu ce se intampla cu mine de 2 luni.Stiu sigur ca m-am schimbat intr-o fiinta cu alte princpii de viata.
Fiintele pe care le consideram prieteni ,de la o vreme, imi sunt antipatici, si nu imi e greu sa le spun asta.Ii pot da naibii cu o usurinta de nu s-a mai vazut.Imi plac momentele in care imi arat chipul de om multumit cand spun” ti-am zis eu ca asa e, nu te inteleg de ce te contrazici”.
De fapt nu doar amicii imi sunt antipatici.Ci Romania in general, toate proastele astea pe care le vad zi de zi, oamenii de nimic, pana si unii profesori care se plang de existenta lor mizerabila care au impresia ca daca se plang pe diferite bloguri sau pe facebook , li se va schimba soarta.E simplu, atat timp cat iti e greu sa te debarasezi de lumea trista in care traiesti, si nu iti invingi conditia omului de nimic, nu o sa realizezi nimic, si copii copiilor tai isi vor aminti de tine ca fiind doar unu’ care s-a plans la vremea lui, nefacand nimic sa se depaseasca.
Imi e scarba de toti oamenii , imi e scarba si de mine uneori ca ma pot trezi in tara asta de oameni prosti facuti gramada si incep sa cred cu tarie in sintagma”Mama prostilor e mereu gravida”.
M-am saturat de toti oamenii corupti, de oameni care vorbesc atat de frumos la tv si de fapt nu fac nimic, de oamenii care isi arunca copii in orfelinate[ intelegem ca este foarte usor sa iti desfaci cracii pentru unul si pentru altul, dar nu intelegem ce inima si suflet porti], oameni care vad doar violenta in fata ochilor, oameni care ucid pentru bani, pentru mostenirea lu’ bunica, pentru pamant, pentru lucruri materiale.
Insa ce mai am bun in mine, este visul de a pleca in mai putin de un an din Romania.
Astept momentul in care o sa ma uit cu asa fericire in ochii tuturor si o sa le zic” Maine la ora X pleaca avionul catre destinatia X”.Simplu, fara prea multe cuvinte, fara “Va pup, va iubesc”.
Sa zbor departe si in mintea mea sa rasune “Vreau o tara ca afara”.
P.S Va multumesc ca in fiecare zi imi alimentati ura pentru aceasta tara. Si nu imi pare rau de voi ca traiti in toata mizeria asta de tara.
Romania, fara prea multe cuvinte, este o tara minunata.Pacat ca este locuita.

Mama si prajiturile

thestoryofalady — Sat, 06 Aug 2011 14:23:06 +0000

Sunt 3 luni de cand mama a plecat in alta tara.Abia astazi am realizat cu adevarat cat imi e dor de ea.
Revenind, astazi am vrut sa fac salam de biscuiti, si am cautat intr-un fel sau altul reteta pe net.
Amestecand biscuitii cu celelalte ingrediente, m-am simtit ca in cartea lui Marcel Proust” In cautarea timpului pierdut” doar ca eu nu eram cu madlenele ci cu salamul de biscuiti.
De Craciun ,mama facea salam de biscuiti si negresa, 2 prajituri preferate mie.
Poate anul acesta salamul de biscuiti nu va acelasi gust si nici nu voi manca cu pofta aceea de altadata

Mama si tata au luat la inceput o bucata de lut si in 18 ani au conturat ceea ce sunt eu astazi, un om mare.

Anti Prostie

thestoryofalady — Sun, 24 Jul 2011 19:26:52 +0000

Incep acest articol doar pentru a-l continua pe cel de dinainte.Simplu. Pe Fb mai nou circula cateva massuri tampite, inventate probabil de cei mai tampiti oameni de pe Pamant.
Cele 2 exemple:
1.Este frumos să ai 20- 40- 80-160-320-640-1280 .. .. .. prieteni pe Facebook, dar când ai nevoie de cineva, câţi vor fi acolo?
Dacă într-adevăr tu eşti acolo lângă mine .. atunci dă LIKE.
Copiază asta pe peretele tău şi vei vedea câţi prieteni adevăraţi vor fi acolo pentru tine.
2.EU n-am avut play station, nici WIfi, eu m-am jucat de-a v-ati ascunselea. Trebuia sa mă duc acasă când se aprindeau luminile si mama mea nu mă suna pe mobil, ci striga “Vino acasă”. Eu m-am jucat cu prietenii mei, nu pe chat, am vorbit cu ei…. Nu am avut gel antibacterian , ne-am jucat cu frunze si noroi si nimeni nu ne-zis nimic…. Posteaza si tu dacă ai crescut band apa de la robinet si ai supravietuit…….

Mi se pare de tot cacatul( scuze limbajul) aceste doua mari Massuri.

Ce sa intelegem din primul? Ca cei care dau Like au doar un singur prieten si ala imaginar? Sau se simt cu musca pe caciula ca au 239218482397532 de prieteni pe Fb?
Al doilea e si mai jalnic, din punctul meu de vedere.
Pe pustii din ziua de astazi, nu le pasa ca noi am baut apa de la robinet si suntem vii, ca ne jucam pe strada, si ne loveam de toate alea…Si ca ne strigau ai nostri de la geam sau veneau pe strada dupa noi.Ca nu stiam ce e ala telefon super smecher, sau net, sau pc-ul.
Pe astia ii doare fix in organele lor reproducatoare.Atat timp cat ei au viata lor, hai sa facem si noi la fel si sa nu ii judecam pe ei.Ca si pe noi ne judeca aia “batrani”.
Acest articol e de genul”Sunt prost, deci exist”.

Facebook-ul se transforma in HI5?

thestoryofalady — Wed, 29 Jun 2011 17:59:07 +0000

Acum am inceput sa mai sterg din persoanele pe care nu le cunosc pe profilul meu de Facebook.Nu sunt multi recunosc.Am inceput aceasta “campanie” din mai multe motive.Sunt persoane care pur si simplu iti dau add doar pentru a avea mai multi prieteni decat in viata reala[complex?].
Se va transforma si FB intr-un hi5 gigantic?
Se vor inventa statusuri de genul” dati-mi si mie un Like la poza X, dau inapoi”?
Eu vad reteaua asta de socializare de a comunica mai usor cu cei pe care ii cunosti.
Daca nu e cineva pe mess sigur il gasesti pe FB.
Si mai grav e ca atunci cand iti da cineva add, nici macar nu iti zice “Buna” sau ceva ca sa treaca de statutul de”strain” .
Ultima poanta a fost acum, cand am intrebat “ne cunoastem?” si raspunsul” nu cred, de ce? vrei sa ne cunoastem?”
WTF!!!! Pe bune? Atunci de ce dai add in prostie daca nu cunosti? Ce rost are? Vrei sa aiba lumea impresia ca ai cunoaste 2.979 de persoane?
Am gasit si niste pusti daia de 12-13 ani care au deja profile, ca pe hi5.
Deja m-a cuprins o panica . Revin la “campania” mea de stergere.

Eu ce mai scriu?

thestoryofalady — Tue, 24 May 2011 22:01:28 +0000

Nu am mai scris de ceva timp pe blog.Parca a ruginit si s-a stricat exact ca un…nu gasesc la ora asta o comparatie sau o metafora.
Dar vorba aia, ce e vechi e bun..
Ce am mai facut?
Scoala multa, nu am mai avut timp nici sa zic sarumana in autobuz la persoanele in varsta pe care le cunoasteam, ci sa dau din cap, din respect.
Ca uitam, am facut 18 ani.Nu e mare chestie.Am plans in ziua in care am implinit anii astia pe melodia de la Vama Veche, dar nu era niciun Andrei prin preajma care sa imi cante asta…Am primit cadouri, puse la loc de cinste.
Cum spune doamna diriginta, m-am hahalerit..
Astept vacanta de vara.Vreau sa ma duc la mare, dar mai mult ca sigur nu ma duc.Ajung la munte, e bine si asa.
Ma pregatesc de bac, pentru la anu’ ca asa e frumos.
In rest.Nimic.
Pun poza de la majorat, ca e faina:).

Violenta ucide idealurile

thestoryofalady — Wed, 04 May 2011 19:18:50 +0000

“Alternativa” este un scurt metraj realizat de Goicea-Alexe Valentin.
Valerica , pentru ca asa il strigam noi,este elev in clasa a 11-a SF in Colegiul National “Jean Monnet”, Ploiesti.
Filmuletul prezinta un act de violeta intr-o scoala.
Protagonistii : Jalbă Iulia in rolul Marei; Popa Dragos in rolul lui Victor si Teodorescu David in rolul lui Radu.
Povestea prezinta conflictul dintre cei cei doi protagonisti de sex masculin in centrul conflictului aflandu-se Mara.
Pe mine una m-a impresionat filmuletul.
Am pus linkul pentru a urmari scurt metrajul.
Felicitari!