Sunt in gradina casei mele, stau cu prietena mea Daniela la o cafea si povestim.
Asa cum facem in fiecare sfarsit de saptamana.
Nimic extraordinar.
Pur si simplu stam , povestim, barfim, ne dam cu parerea despre toti si toate, radem.
Intrun final i-am marturist ca eu NU POT.
Nu pot sa ma confrunt cu cine stie ce persoana care si-a pierdut mintea acum mult timp cu altcineva.
S-a uitat la mine si m-a intrebat “de ce?”
Simplu, omul e o fiinta prea complexa,din moment ce ii intra ceva in cap, nimeni nu il pune pe drumul corect.
Mi-a spus sa inteleg genul asta de persoane care si-au gasit dragostea si din x, y, z motive au pierdut -o si acum sufera intr-o camera sau in viata de zi cu zi.
M-am uitat mirata si i-am zis”CE STII TU?”
A privit incruntata si a dat din cap….Mereu aceasi figura cand e dispretuita de ceea ce cred eu cu tarie.
E ceva abstract chestia asta ca nu iti poti continua viata cu alta persoana.
Pur si simplu sunt convinsa ca daca persoana respectiva te iubea si tu o iubeai suficient de mult, nu se ajungea la situatia de a sta sa suferi.In dragoste si in razboi este permis orice.DIFERENTA consta ca in dragoste ii poti ierta totul partenerului…DA , IN DRAGOSTEA ADEVARATA.
Stiu ca acum , Daniela considera ridicola abordarea mea….
Ea e genul de persoana cu relatii lungi…Eu adepta relatiilor scurte si la obiect.
Da, imi este permis sa recunosc ca am iubit o singura data in cei 18 ani ai mei.
Si stiu ca o sa mai vina inca o dragoste dasta.
Recunosc:M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii.”
Pentru astfel de experiente dramatice..Mi=am pus pauza la capitolul dragoste” si mi-am permis ceva timp singura, sa ma simt libera si fara griji de femeie implicata intr-o relatie banala.
Daniela s-a ridicat de pe scaun si s-a dus in bucatarie.
Am ramas surprinsa…
A mai adus cate o prajitura.
S-a asezat picior peste picior
S-a uitat la mine.
A cautat in geanta ei si a scos un carnetel.
Mi-a spus ca fiecare are dreptul sa iubeasca si sa uite atunci cand simte nevoia.
Sa nu uit ca si eu la randul meu am suferit si poate altii m-au vrut atunci dar eu nu eram pregatita pentru ca iubeam persoana respectiva
Imi venea sa ii spun atunci”Hey , hey, dar nu e vorba despre mine , e faza ca….”
S-a uitat la mine si mi-a spus ca e dureros atunci cand persoana pe care o iubesti pleaca.Si ca trebuie sa acceptam dorinta fiecarui om de a uita sau de a pastra vie contactul cu persoana iubita.
Ca nu depinde de mine sa ma furisez in viata unui om , si sa ii interzic sa se mai gandeasca la aceea persoana doar ca ma simt eu aiurea, sau doar ca il vreau .
A deschis carnetelul si a inceput sa spuna atat”

” -joci?
-treflă sau caro?
…inimă pretutindeni?
-I- NI -MĂ PRETUTINDENI!”
L-a inchis, l-a bagat in geanta.
A luat o gura de cafea.
-Mai stii ce s-a intamplat cu ……?”