Si cu sufletul meu? Cu trairile , cu gandurile, cu urletele si strigatele mele? Unde le-am gasit?, Unde o sa le las?.
Mereu am considerat ca am venit pe lume cu un scop bine definit.
Nu am crezut niciodata ca o sa am o scarba de poporul asta, de tot ceea ce inseamna, ca o sa privesc cu dispret tot ce imi apare in fata ochilor, ca o sa stramb din nas la ceva ce in trecut imi placea.
M-am otravit singura cu madlena vietii mele, crezand ca o pot gusta mereu, fara sa se strice.
Astazi a fost ultima indurare a acestei societatii .
Am respectat mereu omul care m-a respectat, am incercat sa ma adaptez la pasii celor din jurul meu, insa am uitat ca de fapt alergam.
Intotdeauna m-am considerat si ma consider un spirit liber, “oaia” neagra a oamenilor de langa mine.Nu am lasat capul jos, desi au fost situatii in care am gresit, dar am stiut ca o sa trec peste si fara sa las capul plecat.
Si pentru ce?
Mi-am dat seama ca daca pupi in fundulet pe cine trebuie, atunci cand trebuie, esti ridicat in slavi, si apreciat, de cele mai multe ori pentru ceea ce nu esti, daca nu faci asta, esti privit ca un”Rest” , ca o scursura a societatii, calcat in picioare, doar pt ca nu esti de acord cu acea persoana, pentru ca stii cand ai dreptate si cand iti impui punctul de vedere cu orice pret.
M-am saturat de atitudinea asta afisata pe chipul multor persoane cunoscute.
Nu visez la prieteni, pe cei mai multi dintre ei, nu ii mai vad pe langa mine.La fel si pentru ei, nu exist.
Traiesc cu speranta vietii mele, de a scapa din aceasta cusca, de a ma elibera de cei care ma ingradesc, care imi sugruma ultima speranta la”bine”, urmarindu-si fiecare instincul animalic cu care au fost inzestrati.
Nu pot privi la oamenii” de baza” a societatii care sunt doar sclavi , neputinciosi, criminali ai sperantei si sufletului unui adolescent, care in sinea lui se considera un “eroul” al vietii lui.
Imi este rusine pentru simplul fapt ca scriu pe blog. Imi este rusine de ceea ce am obtinut pana acum pe baza a ceea ce stiu. Imi este rusine cu mine.
Imi este rusine, ca dupa revolutia din 1989, mentalitatiile nu s-au schimbat, au ramas aceleasi chipuri triste, invatate sa priveasca ca un cal. Insa, cu pretentia de a spune” dar le ofer copiilor dreptul de a-si exprima parerea”, ” ii incurajez sa faca lucrul acesta”.NU. VA INSELATI. Distrugeti ceea ce copii din ziua de astazi, au mai frumos. Le incurajati prejudecatiile si frica de ei .